Testoase.go.ro - totul despre broaste testoase
 

DESCRIERETIPURI DE TESTOASEACVARIULHRANAHIBERNAREAREPRODUCEREABOLILE SI COMBATEREA LOR

SFATURI UTILESTIATI CA ...DOWNLOADFORUM  
   

BOLILE SI COMBATEREA LOR

In mod obisnuit, broastele testoase sunt animale longevive si deosebit de rezistente la conditiile mediului inconjurator. Cu toate acestea, apar o varietate mare de boli si nu de putine ori unele necunoscute de marea majoritate a crescatorilor, pana la ora actuala. In acest sens sunt prezentate in continuare principalele boli intalnite mai frecvent la testoase, cauzele care le genereaza si unele mijloace de prevenire si tratament.

1. Boli determinate de conditiile de crestere si intretinere
Asemanator cu situatia intalnita la alte reptile, broastele testoas au o temperatura fluctuanta a organismului, dependenta de conditiile mediului exterior. Testoasele cauta temperatura optima sau medie preferata si evita pe cat posibil excesele termice maxime sau minime critice.

Socul de frig
- este frecvent intalnit atunci cand sistemul de incalzire din acvarii nu functioneaza sau intretinem testoasele la temperaturi foarte scazute, pana la limita inghetului. In aceste situatii, broasca testoasa este apatica, nu mai consuma hrana si nu mai reactioneaza la excitantii exteriori. Situatia este si mai periculoasa in cazul speciilor tropicale, care sunt deosebit de sensibile si fragile. Daca acest soc a avut loc in acvariu, trebuie reparate urgent aparatele de incalzire treptata a animalelor.

In conditiile de crestere in mediul natural situatia este extrem de periculoasa, indeosebi atunci cand apar valuri de frig care pot provoca moartea testoaselor prin soc termic sau cand temperatura este foarte scazuta o perioada mai lunga de timp.

Socul de temperaturi ridicate - se intalneste mai frecvent vara si este rezultatul influentei caldurii excesive asupra organismului broastelor testoase, iar acestea sunt lipsite de posibilitatea de a se refugia in zone de protectie.

Simptomele sunt in esenta de natura nervoasa, excitatii, miscari dezordonate in deplasare, o stare de neliniste permanenta, care se accentueaza dupa 30 °C si indeosebi la 32-35 °C. In astfel de situatii, trebuie actionat de urgenta si broastele testoase trebuie trecute in primul rand la umbra. Se mai pot administra injectii care sa stimuleze organele respiratorii si circulatorii. Cauzele acestui soc sunt determinate de expunerile exagerate ale animalelor la soare, fara posibilitatea de deplasare in zone mai racoroase, un sistem de incalzire defectuos, sau expunerea acvariului la soare o durata prea mare de timp.

Aceste simptome pot fi prevenite daca se vor verifica permanent si corespunzator termostatele, se vor asigura unele zone de refugiu care sa asigure o temperatura mai scazuta, se vor deplasa acvariile sau alte sisteme de intretinere la umbra, se vor verifica capacitatiile sistemelor de incalzire si se vor efectua calcule corecte privind functionarea si reglarea corespunzatoare a temperaturii.

Inecul. Cu toate ca specia este bine adaptata la apa, adesea broastele testoase terestre mor prin inecare. Astfel, in cazul tineretului apartinand broastelor testoase terestre, se inregistreaza cele mai numeroase pierderi prin inec, datorita adancimii apei din bazin. Testoasele acvatice pot de asemenea, in anumite situatii, sa se inece, datorita lipsei unor suporteri pentru odihna sau a spatiului necorespunzator de trecere din mediul acvatic la cel terestru si invers. Mentinerea o durata prea mare de timp a unei broaste testoase terestre intr-un mediu acvatic cu adancime prea mare poate conduce de asemenea la inec.

Prevenirea acestor pierderi se poate face prin asigurarea unui strat de apa redus, care sa nu depaseasca inaltimea barbiei, sau a unuor suporturi fixe si mobile care sa-i permita broastei sa se odihneasca in anumite perioade.

Sindromul de adaptare. In procesul de crestere in captivitate, broastele testoase pot sa moara datorita unor agenti stresant ce actioneaza in lant, ca urmare a precaritatii conditiilor de intretinere asigurate.

Dimensiunile apatiului de intretinere prea mici, temperatura prea scazuta in momentul iesirii din hibernare, varietatiile mari de temperatura de la o etapa la alta, curentii mari de aer, umiditatea ridicata si temperatura scazuta, sunt tot atatia factori cu influente nefaste asupra organismului testoaselor.

Principalele simptome care apar pot fi o scadere a greutatii corporale, o reducere a miscarilor, apatie, leziuni ale pielii, diaree, somnolenta prelungita etc. Toate acestea favorizeaza apoi o serie de boli infectioase. Moartea poate surveni mai lent sau mai rapid, in functie de amplitudinea varietatiilor parametrilor de confort. In astfel de situatii se vor corecta rapid conditiile necorespunzatoare, se va trece la alimentarea fortata (eventual indopare) si se va urmari cu atentie daca starea generala s-a imbunatatit sau nu, luand masurile care se impun.

O atentie sporita se va acorda animalelor recent achizitionate, care sunt in general mai sensibile, precum si animalelor recent iesite din hibernare.

 

2. Boli de nutritie
Daca in conditiile de crestere naturala testoasele isi asigura in general toate elementele nutritive necesare organismului, nu acelasi lucru se intampla in captivitate, unde beneficiaza numai de ceea ce le ofera crescatorul o perioada mai lunga sau mai scurta de timp.

Dezechilibrul ce se manifesta mai frecvent in alimentatia testoaselor este datorat unor alimente sarace in principii nutritivi, saruri minerale si vitamine, sau a unei alimentatii monotone pe o durata mai lunga. Cel mai frecvent se intalnesc carentele in vitamine, care se pot combate printr-o alimentatie cat mai variata si in concordanta cu cerintele biologice ale speciei, la care, daca este necesar, se adauga un supliment vitamino-mineral.

In cazul in care se observa la broasca testoasa pleoapele umflate si o lipsa a poftei de mancare, putem fi siguri ca este vorba de o carenta a vitaminei A, mai frecvent in intalnita la tineretul de testoase de apa dulce. In acest caz se va administra vitamina A timp de 2-3 saptamani, la dozaj de 40 U.I.
Lipsa vitaminei B are drept consecinta o reducere sau chiar o oprire a cresterii, mai frecvent la testoasele de apa dulce, care au sonsumat in exclusivitate peste. Acesta carenta poate fi echilibrata prin administrarea prin administrare de 3 mg vitamina B/Kg alimente administrare.

In situtia in care la nivelul cavitatii bucale se intalnesc stomatite, putem suspecta animalele ca au carenta in vitamina C. Tot datorita acestei carente se mai pot intalni inflamatii ale pleoapelor sau ale pielii, indolenta, lipsa poftei de mancare, prezenta gusii etc. Tratamentul efectuat in astfel de cazuri constanta in retragerea din ratie a vegetalelor care provoaca gusa (varza, salata, macrisul) si administrarea unei cantitati sporite de iod (lugol, iodura de sodiu, sare de bucatarie), precum si administrarea unui complex vitamino-mineral.

Hipervitaminozele intalnite la broastele testoase sunt determinate de un exces de vitamine care au drept consecinta leziuni ala pielii la nivelul gatului si membrelor, o descumare a celulelor cutanate si prezenta unor plagi supurante sau din contra, ingrosari cornificate. Pentru prevenirea acestor boli sunt necesare reduceri ale alimentelor cu aport sporit in Vitamina A, cel putin pe durata a 120-150 de zile.
Tulburari ale tesutului osos. In cazul unui dezechilibru in saruri minerale si in calciu, fosfor si vitaminele A si D, pot aparea o serie de boli, in general greu de diferentiat.

La testoasele de apa dulce se intelnesc frecvent carente in calciu si vitamina D, care se manifesta printr-un ritm redus de cresterea, deformatii ale craniului si membrelor, apetit redus, slabirea rezistentei carapacei si plastronului, care in acest caz au o structura mai moale.

Daca exista un dezechilibru al raportului dintre calciu si fosfor, el conduce la aparitia unor articulatii deformate, carapacea de consistenta moale, reducerea poftei de mancare, o decalcifiere a scheletului, fracturi etc. O alimentatie variata si echilibrata poate remedia o astfel de situatie intr-un timp insa variabil, lung sau scurt, in functie de momentul sesizarii si corectitudinea masurilor luate.

 

3. Boli bacteriene
Obisnuit, broastele testoase au o rezistenta mare la bacterii, cu exceptia catorva germeni specifici. In cazul in care broastele testoase sunt foarte slabite, exista posibilitatea ca ele sa contracteze si boli bacteriene, ce pot lua amploarea unor adevarate septicemii.

Tratamentul care se va aplica in astfel de situatii va avea ca baza rezultatele unor antibiotice, pentru a putea folosi cu discernamant antibioticele cele mai adecvate.

Sunt cazuri in care broastele testoase de apa dulce pot sa fie infectate cu o bacterie numita Citrobacter freundi, care se localizeaza la nivelul tubului digestiv. In acest caz, broastele testoase refuza mancarea, sunt apatice, se misca foarte putin, au membrele si coada congestionate, in plus semai pot sesiza necroze si ulceratii, urmate uneori de caderea ghearelor sau chiar paralizia membrelor. Fara un tratament rapid cu antibiotice si o terapie generala, broastele mor pe capete.

Se mai pot intalni la testoase salmoneloze, indeosebi la cele slabite, subnutrite sau intretinute in conditii improprii. Tratamentul cu antibiotice trebuie avut in vedere, dar el elimina partial germenii si testoasele raman in continuare purtatoare. O alimentatie si o igena corespunzatoare vor reduce riscul de infectare cu acesti germeni.

 

4. Boli ale pielii
Ca urmare a unor muscaturi intre indivizii aceleiasi specii sau catre alte animale, apar o serie de plagi care trebuie sa fie tratate cat mai repede, deoarece constituie focare de infectie ce se cicatrizeaza apoi foarte greu.

Datorita unor surse de iluminat sau de incalzit amplasate necorespunzator, pot avea loc o serie de arsuri, care apoi sa constituie punctul de infectare a animalului. Acestea trebuie cat mai rapid dezinfectate, iar organismul sa fie alimentat masiv cu antibiotice si vitamine pentru reglementarea tesuturilor.

Se mai intalnesc uneori rosaturi ale plastronului determinate de contacul cu un sol accidentat si prea dur, indeosebi la animalele slabite, ceea ce presupune efectuarea unor dezinfectii zilnice si eventual aplicarea unor mici placute din plastic care sa protejeze aceasta regiune.

Daca testoasele terestre se cresc in conditii de umiditate ridicata, pot apare o serie afectiuni ale pielii si carapacei, materializate prin numeroase vezicule cutanate, care apoi se rup si conduc la leziuni purulente foarte periculoase pentru suprainfectii. O modificare a conditiilor de intretinere este indispensibila si urgenta, la care se mai poate adauga tratamentul local antiseptic.

O afectiune bacteriana contagioasa foarte grava, este putrezirea carapacei, intalnita mai frecvent la broastele testoase de apa dulce. Ea se poate declansa de la nivelul micilor leziuni cutanate determinate de traumatisme provocate de rocile sau obiectele dure cu care vine in contact. Animalele bolnave trebuie izolate si evitate contactele cu pietrele la care se adauga restrictiile privind administrarea crustaceelor, precum si tratamentul antiseptic local asociat cu o antibioterapie pe cale generala, cel putin o data pe saptamana.

Carapacea moale este mai frecventa la tineretul testoaselor de apa dulce si poate fi si rezultatul manifestarii rahitismului, datorita unei carente pronuntate de calciu.

Paraziti ai tegumentului. Animalele slabite sunt victimele unor insecte a caror larve se dezvolta la nivelul tesutului. De aceste afectiuni sunt atinse animalele care se deplaseaza mai putin si raman mai mult in colturi umede, unde exista conditii favorizavile pentru o serie de insecte care-si depun ouale, in special in jurul cloacei, la nivelul pliurilor cozii, la limita zonei de prindere a carapacei etc.

Trebuie distruse larvele, aplicat un tratament antiseptic si o antibioterapie intensiva. De asemenea, vor fi evitate locurile care favorizeaza dezvoltarea acestor paraziti.

Capusele sunt paraziti foarte frecvent intalniti la testoase, dar mai ales la testoasa greaca. Capusele se fixeaza la nivelul cavitatilor nazale, in colturile gurii sau ale ochilor, la baza membrelor sau a cozii, pe zonele protejate de carapace etc. De asemenea, ele se fixeaza la baza labelor si a gatului, precum si in regiunea cloacei. Dupa o anestezie cu ajutorul unor uleiuri minerale, acestea se pot extrage usor, folosind diferite tipuri de pensete.


paraziti ai tegumentului

afectiune pulmonara

Daca testoasele sunt intretinute in conditii de umiditate ridicata si pe fondul existentei unor plagi, pot apare micoze superficiale, datorate unor ciuperci. Microzele se intalnesc mai frecvent la animalele salbatice si afecteaza in primul rand carapacea si plastronul. Solzii sunt spalaciti, de culoare brumarie, plisati si relativ uscati, iar uneori se pot observa plagi de culoare albicioasa mai mult sau mai putin ulcerative, care vor conduce la caderea solzilor.

Broastele astfel atinse se vor dezinfecta si se vor imbaia timp de 20 de minute intr-o solutie de permanganat de potasiu. Aplicarea unor pomezi su stamicin de doua ori pe zi, completeaza tratamentul, care permite o ameliorare clara.

Testoasele acvatice sunt de multe ori atacate de lipitori, care dupa ce si-au asigurat o rezerva substantiala de sange, cad de pe gazde. Ele pot transmite testoaselor de apa dulce un parazit periculos al sangelui. Indepartarea lor de pe suprafata testoaselor se va face cu atentie, pentru a nu leza pielea, dupa care ranile se vor dezinfecta cu alcool sau cu o solutie salina saturata. Sulfatul de cupru se mai poate folosi in acvariu, unde in doua zile le distruge, dar atentie, nu se va efectua tratamentul in prezenta testoaselor.

 

5. Bolile tubului digestiv
Infectiile cavitatii bucale sunt destul de frecvente si se manifesta sub forma unor ulceratii a comisurii labiale. De asemenea se pot sesiza leziuni pe suprafata dorsala a limbii, sub forma unor ulceratii acoperite cu secretie de culoare galbena, ce poate cuprinde chiar toata cavitatea.

Se pot folosi cu succes antibiotice in formele mei grave, sau o tamponare cu apa oxigenata amestecata cu apa calduta si administrarea de vitamina C, daca formele sunt incipiente.

Diareile nespecifice sunt frecvente la broastele testoase, fiind urmarea unor dereglari pasagere a tranzitului digestiv, si sunt determinate fie de o scadere brusca de temperatura sau de o digestie necorespunzatoare. O dieta hidrica timp de 2-3 zile, insotita de un pansament gastric, eventual administrarea unui vermifug, sunt suficiente pentru indepartarea diareei.

Unii viermi paraziti ai tubului digestiv pot provoca diaree, care trebuie tratata imediat, aplicand un tratament antiparazitar.

Constipatia este de asemenea intalnita la testoase, fiind favorizata de o alimentatie necorespunzatoare, la care se adauga un consum exagerat de nisip si pietris. Antidotul acesteia il reprezinta administrarea de ulei mineral, al carui efect, desi lent, este foarte eficace.

 

6. Bolile aparatului respirator
Pneumoniile si bronhopneumoniile sunt destul de frecvent intalnite la testoase si de cele mai multe ori cu efecte letale. Ele sunt rezultatul unor conditii de intretinere necorespunzatoare, cum ar fi: stresul, temperatura si umiditatea neadecvata, defecte de alimentatie etc.

Inflamatiile cailor respiratorii sunt des intalnite la testoase si se manifesta sub forma unui jetaj mucopurulent ce se scurge din cavitatile nazale. Ele mai pot avea o respiratie zgomotoasa sau isi mentin gura intredeschisa. In aceste cazuri, se vor asigura testoaselor afectate, locuri calde, ferice de curentii de aer si se vor efectua inhalatii.

O scadere brusca a temperaturii este de cele mai multe ori cauza aparitiei unor pneumonii sau bronhopneumonii. Simptomele apar dintr-o data sau dupa o rinita si se manifesta prin respiratie grea, frecventa stranuturilor si o scurgere de lichid la nivelul cavitatilor nazale. Cand afectiunea este unilaterala, testoasele de apa dulce se apleaca pe partea plamanului lezat, care a pierdut rolul de flotor.

Tratamentul trebuie sa fie rapid si consta in incalzirea testoaselor si ferirea lor de curentii de aer, efectuarea unor inhalatii de cel putin 3 ori pe zi si administrarea de vitamine pe cale injectabila.

 

7. Bolile ochilor
Scurgerile oculare intalnite uneori sunt determinate de prezenta unui corp strain la nivelul ochiului sau eventual de o infectie. In acest caz, se va curata cu grija ochiul si se va aplica o solutie cu antibiotice.

Umflarea pleoapelor si conjunctivita intalnite la testoase sunt determinate in principal de carenta in vitamina A. Se pot distinge mai multe stadii si anume: simpla tumefierea a ploapelor, ploape lipite de un lichid muco-purulent etc.

Tratamentul consta in aplicarea unor unguente in care sunt inglobate vitamina A si administrarea unor ratii bogate in vitamina A. De asemenea, de 2 ori pe saptamana, se pot administra injectii cu vitamina A. Administrarea acestei vitamine nu trebuie sa fie excesiva, caci hipervitaminoza este si ea periculoasa, asa dupa cum a-a aratat in acest capitol.

Otitele. Absenta pavilionului auricular si al conductului auditiv extern fac ca timpanul sa fie foarte superficial, practic la nivelul pielii. Maladia se manifesta sub forma unei umflaturi ce se gaseste amplasata la jumatatea distantei intre ochi si comisura labiala care ridica timpanul. Este mentionata mai rar la testoase.

 

8. Bolile aparatului excretor
La broastele testoase terestre, economia pierderilor de apa conduce la emisia de urina semi-solida foarte bogata in acid uric si urati. Testoasele acvatice elimina urina sub forma lichida (uree, amoniac). Tulburarile acestei eliminari, patologiile renale, pot conduce la depozite de urati in vezica (calculi renali). O lipsa a adaptarii sau dezechilibre alimentare pot fi la originea calculilor.

Hexamitoza este singura afectiune parazitara importanta a aparatului urinar. Testoasele se infesteaza ingerand chisti ai acestor protozoare care elibereaza in cloaca paraziti, ce urca apoi pe caile urinare, pana la rinichi. Animalele sunt in general slabite si se deplaseaza cu greutate.

 

9. Fracturile
Mai des se intalnesc la nivelul membrelor si a cozii, urmare a muscaturilor sau a caderilor de la inaltimi mai mari. La animalele de talie mare se poate folosi gipsul, in schimb pentru cele mici problema este mai delicata. Fracturile la nivelul carapacei se por intalni uneori la testoasele terestre si se produc ca urmare a unor caderi de la inaltime, striviri sau socuri puternice. In aceste cazuri, animalul trebuie izolat atat de ceilalti indivizi, cat si de eventuale surse de infectie. Se va recurge la o dezinfectare foarte atenta a fracturii si se va asigura o temperatura mai ridicata. Aceste masuri pot conduce la vindecarea animalului, mai ales ca el are o putere de regenerare fantastica si o rezistenta deosebita.

 

10. Afectiuni nervoase
Se intalnesc uneori ondivizi cu manifestari connvulsive, miscari dezordonate sau chiar paralizii partiale sau totale. Ele apar rapid, urme a unor cauze bacteriene, inflamatorii sau intoxicatii, mai ales de natura medicamentoasa. Tratamenul acestor afectiuni se face de catre medicul veterinar si el este de durata relativ lunga.

 

11. Anomalii congenitale
Intalnite frecvent la testoase, sunt de cele mai multe ori rezultatul unor conditii necorespunzatoare asigurate pe durata incubatiei. Astfel, o temperatura prea scazuta conduce la aparitia unor anomalii ale cozii si ale membrelor. O umiditate insuficienta poate provoca modificarea numarului si formei solzilor carapacei. Se mai intalnesc cazuri de hermafrodism, siameze, cu mai multe membre etc.

 

12. Posibilitati de tratament ale broastelor testoase
In momentul depistarii unei testoase bolnave, prima actiune pe care o vom avea in vedere va fi ridicarea sau scaderea temperaturii la cea optima (25-32 °C), crescand sau crescand cu 2-4 °C pe zi, pana la atingerea valorilor normale. Acest lucru este necesar pentru a favoriza mecanismele de aparare si scaderea rezistentei germenilor.

Foarte important este ca atunci cand am constatat ca broasca testoasa este bolnava sa nu lasam sa hiberneze, indiferent de anotimp, deoarece scaderea temperaturii amplifica agravarea unor tulburari, cum ar fi pneumoniile, septicemiile etc.

Un alt element pe care trebuie sa-l avem in atentie este lumina, care prin efectul ultravioletelor stimuleaza diferitele functii ale organismului si in primul rand pe cele neuroendocrine. In acest sens, tinand cont si de comportamentul speciei, animalele vor fi asezate la soare sau se va utiliza o lampa cu ultraviolete, fara a depasi 10-25 de minute pe zi.

Animalul bolnav trebuie ferit de contactul direct cu celelalte animale, considerent pentru care se va izola partial, fara insa a-l sustrage complet din ambianta generala, deoarece unele exemplare sunt mai sensibile si pot trece la o anorexie totala.

Apa administrata va fi verificata sa nu auiba microorganisme, sa fie curata si schimbata la intervale cat mai mici. La administrarea medicamentelor pe cale bucala se va avea in vedere ca acestea sa se dilueze cu apa numai in momentul utilizarii lor. De asemenea, ele pot fi amestecate in furaje, sau daca se prezinta in solutii, injectate in mici bucati de carne. Daca nu se pot administra injectabil, se poate trece la indopat, metoda la care se recurge in cazul in care animalele nu se mai hranesc sau cand sunt foarte slabite. In mod obisnuit, sunt preferate injectiile, deoarece doza de medicamente stabilita pentru administrare este foarte precisa. Pentru a evita accidentele este necesara contentionarea corecta a testoaselor, care obisnuit se face de catre doua persoane. Injectiile subcutanate se fac in pliurile gatului, sau pe fata interna a membrelor si uneori chiar sub coada. Cele intramusculare se administreaza in mod frecvent in muschii pulpei sau in cei pectorali.

Pentru afectiunile aparatului respirator se precticasu succes inhalatiile cu diferite produse, in funtie de tipul afectiunii. In acest sens, intr-un bol cu apa fierbinte se introduce substanta inhalata, iar animalul este obligat sa stea timp de 10 minute intr-un spatiu pe cat posibil redus, pentru a efectul sa fie benefic.

modul de injectare a broastelor testoase

 

In cazul unor rani sau abcese se utilozeaza lotiuni sau unguente antiseptice, cu mentiunea ca in aceste medicamente nu se va folosi alcool, deoarece exista riscul de absortie la nivelul pielii si de intoxicatii (mai frecvente la testoasele acvatice). In acelasi sens, se impun restictii in utilizarea formolului si a iodurilor pentru animalele bolnave si pentru dezinfectia spatiilor de cazare sau a celorlalte componente din interiorul acvariului.

Nu se vor folosi medicamente a caror toleranta de dozaj nu se cunosc, deoarece exista riscul ca in loc sa facem bine animalelor, sa le agravam situatia si sa le pierdem.

 

 

 
  Copyright © 2002-2008 Testoase.go.ro